Ne dorim ca site-ul nostru să fie accesibil și ușor de utilizat pentru toți utilizatorii, indiferent de abilități sau nevoi speciale. Lucrăm constant pentru a îmbunătăți experiența de navigare și accesibilitatea platformei.
Site-ul respectă recomandările de accesibilitate ale World Wide Web Consortium (W3C) și include instrumente care permit personalizarea interfeței în funcție de preferințele utilizatorilor. Aceste funcționalități ajută persoanele cu deficiențe de vedere, dificultăți cognitive și alte nevoi speciale să utilizeze mai ușor site-ul.
Accesibilitatea este un proces continuu. Realizăm periodic verificări, evaluări și teste pentru a ne asigura că site-ul respectă standardele actuale de accesibilitate.
Depunem eforturi constante pentru ca toate paginile și funcționalitățile site-ului să fie accesibile. Totuși, anumite elemente externe (precum conținut integrat din terțe părți sau iframe-uri) pot avea limitări asupra cărora nu avem control direct.
Continuăm să actualizăm și să îmbunătățim funcțiile de accesibilitate în funcție de evoluția tehnologică și feedback-ul utilizatorilor.
Dacă aveți întrebări, sugestii sau întâmpinați dificultăți în utilizarea site-ului, vă rugăm să ne contactați prin formularul de contact sau folosind datele de contact disponibile pe site.
Ce este fisura anală?
Este o fisură (rană), cel mai adesea fiind localizată în spatele orificiului anal, adesea neputând fi văzută decât după dilatație anală.
Ca și simptome, pacientul simte durere la finalul defecației, urmată de acalmie (calimitatea durerii). Împreună cu durerea poate apărea și sângerarea în cantitate mică.
Pacientul poate să simtă și mâncărimi sau arsuri perianale.
Diagnosticul fisurei anale se pune în urma unui consult chirurgical prin practicarea unui tușeu rectal și prin inspecția vizuală a anusului.
Principalele cauze pentru apariția fisurei anale sunt scaunele de consistență crescută sau diareea, constipația ( forțarea în timpul defecației), și nașterea.
Tratamentul poate fi conservator: Gel cu analgezice, băi călduțe, analgezice (Nurofen, Algocalmin, Paracetamol).
Pacientul trebuie să evite constipatia ( sa aibă o alimentatie bogata in fibre, sa aibă scaun regulat, sa bea suficente lichide).
Daca in urma tratamentului conservator simptomatologia nu se remite, se opteaza pentru tratamentul chirurgical. Tratamentul chirurgical consta in mai multe tehnici: - Sfincterectomia interna laterala – fiind procedura cu cea mai buna rata de vindecare si cea mai folosita in prezent (consta in incizarea muschiului sfincterului intern) - Fisurectomia – acesta procedura consta in extirparea completa a fisurei, astfel incat ramane o plaga deschisa, care se vindeca natural.
Interventia chiurgicala se practica sub anestezie generala sau rahianestezie si necesita o noapte de spitalizare postoperator.
Pregatirea preoperatorie consta in recoltarea unui set de analize, consult preanestezic, iar pacientul trebuie sa nu consume alimente sau lichide cu cel putin 6 ore inainte de operatie. Postoperator, pacientul trebuie sa evite constiparea, sa consume multe fibre si sa bea suficente lichide ( minim 2L/24h), sa pastreze zona operatiei curata ( dupa fiecare scaun trebuie spalata zona si uscata cu blandete), tratament cu antiinflamatoare, in functie de nevoia pacientului.
Pentru mai multe detalii va rugam sa accesati sectiunea Chirurgie din cadrul Hipocrat.
Fisura anală este o mică leziune la nivelul canalului anal, care provoacă durere intensă, disconfort și spasm al sfincterului anal. În articol sunt prezentate și situațiile în care sunt necesare investigații suplimentare, precum și opțiunile de tratament, de la măsuri conservatoare până la tratament
Află care sunt tipurile de hemoroizi, cauzele apariției, simptomele specifice, metodele de diagnostic și opțiunile moderne de tratament, de la proceduri minim invazive până la intervențiile chirurgicale.
Mulți oameni se confruntă cu sângerări și disconfort din cauza hemoroizilor, fără să știe că există soluții rapide și minim invazive. În acest articol vei afla totul: ce îi provoacă, cum se manifestă și când este recomandată bandarea.
