Chistul sebaceu

CHISTUL EPIDERMOID (SEBACEU)

Chisturile cutanate sunt leziuni frecvent intalnite. Pacientii se adreseaza clinicienilor din motive pur estetice sau medicale, atunci cand chistul prezinta complicatii inflamatorii sau infectioase. Diagnosticul definitiv al chistului cutanat necesita confirmare histopatologica, intrucat multe alte tumori dermice sau ale tesutului subcutanat pot determina formarea de noduli chistici asemanatori.

Aspect si localizare

Chistul epidermoid (denumit in mod eronat chist sebaceu, din cauza continutului albicios de keratina hidratata, care este confundata cu sebumul) este cel mai frecvent chist cutanat. Acesta poate aparea in orice regiune, cel mai adesea fiind intalnit insa la nivelul fetei, gatului si al trunchiului. Leziunea dermica este bine diferentiata si poate prezenta un por central, reprezentand foliculul de origine.

Chisturile epidermoide (sebacee) pot fi de ordinul milimetrilor pana la cativa centimetri in diametru.

Multiple chisturi epidermoide superficiale, de mici dimensiuni (1-2mm) pot aparea si la bebelusi sau copii, cel mai frecvent la nivelul fetei si poarta numele de milia. La bebelusi, in cele mai multe cazuri se remit spontan in circa 4 saptamani.

Cum apar chisturile epidermoide

Chisturile epidermoide deriva din portiunea infundibulura a foliculului pilos, de unde si sinonimul de chisturi infundibulare. Ele pot fi primitive sau pot aparea in urma ruperii structurilor foliculare sau a implantarii acestora din exterior in epiderm (la frizeri), de aceea se mai umesc si chisturi de incluziune.

Chisturile localizate la nivelul scalpului deriva din teaca externa a radacinii firului de par si poarta numele de chisturi trichilemale. Acestea au o membrana mai groasa, mai rezistenta la traumatisme. Analizate la microscop, chisturile epidermoide sunt formate dintr-o cavitate ce contine keratina, inconjurata de un perete din epiteliu scuamos stratificat, ce include un strat granular. Pot aparea la orice varsta, dar sunt mai des intalnite in decadele 3 si 4 de viata si de doua ori mai frecvente la barbati. Diagnosticul este stabilit pe baza aspectului clinic.

Factori de risc

Intrucat leziunile foliculare sunt un factor important ce determina formarea chisturilor epidermoide, acestea pot aparea in numar mare la persoanele ce au suferit de acnee vulgara. Traumatismele prin lovire si in special prin strivire, interventiile chirurgicale din antecedente (rinoplastia, augmentarea mamara, liposuctia etc) pot duce la aparitia acestora. Infectia HPV, expunerea la raze ultraviolete si blocarea canalelor glandelor sudoripare sunt factori aditionali ce contribuie la aparitia chisturilor epidermoide palmoplantare (si cu alte localizari in cazul infectiei HPV). De asemenea, chisturile epidermoide mai apar asociat unor sindroame genetice precum sindromul Gardner (polipoza adenomatoasa familiala) sau sindromul carcinomului celular bazal nevoid.

Simptome determinate de chisturile epidermoide (sebacee)

Chisturile epidermoide (sebacee) neinflamate sunt de obicei asimptomatice, dar, supuse presiunii, pot exprima continut urat mirositor.

Anamneza prin care se obtin informatii foarte importante reprezinta o parte semnificativa in procesul stabilirii unui diagnostic

Ruperea membranei chistului (camasii) poate determina reactie inflamatorie dureroasa si este o cauza frecventa de prezentare la medic. Transformarea maligna a chisturilor epidermoide (cancerizarea) este extrem de rara. Ea poate fi sugerata de cresterea rapida in dimensiuni a chistului, de sangerari si caracterul friabil al acestuia.

Tratamentul chistului epidermoid (sebaceu)

Singurul tratament curativ este cel chirurgical, constand in excizia chistului epidermoid (sebaceu). Mai pot fi efectuate injectari de diverse substante, insa acestea nu duc la rezolvarea definitiva a patologiei. Interventia chirurgicala este nedureroasa si se desfasoara sub anestezie locala. Dupa aseptizarea temeinica a tegumentului, se practica o mica incizie liniara la nivelul regiunii de maxima proeminanta a chistului sau, daca acesta este de dimensiuni mari sau este suprainfectat, poate fi necesara o incizie eliptica, “in felie de pepene”. Se diseca aderentele formate intre membrana chistului si dermul inconjurator, apoi se extrage chistul epidermoid. Daca acesta este de dimensiuni reduse si nu prezinta complicatii, incizia este foarte mica, de ordinul milimetrilor, iar tegumentul poate fi suturat inca de la inceput, lasand o cicatrice minima. Firele de sutura se vor suprima dupa 7-10 zile.

Atunci cand chisturile sunt traumatizate, cand se incearca exprimarea lor prin metode non-medicale, apar in cele mai multe cazuri complicatii inflamatorii si chiar infectioase (suprainfectii).

In astfel de situatii, interventia chirurgicala devine mai complicata, poate fi dureroasa si necesita incizii mai mari. Initial se dreneaza continutul purulent, fiind necesare de cele mai multe ori vizite suplimentare la medicul chirurg pentru a curata cavitatea restanta de resturile de keratina sau de camasa. Daca nu sunt indepartate in totalitate, resturile membranare pot determina reaparitia chistului, de multe ori cu dimensiuni mai mari. In astfel de situatii, cavitatea se va lasa deschisa, urmand ca tegumentul sa se vindece din interior catre exterior. De asemenea, in suprainfectii poate fi necesara administrarea de antibiotic la domiciliu, pentru a preveni extinderea infectiei, mai ales in cazul pacientilor cu imunitate scazuta.

De aceea, este important sa va prezentati la timp la medicul chirurg atunci cand suspicionati prezenta unui chist epidermoid (sebaceu), fara sa il traumatizati, pentru a evita aparitia complicatiilor (inflamatie, suprainfectie, cicatrici postoperatorii respingatoare, recurenta) si pentru un rezultat estetic cat mai bun.