Preventia si tratamentul toxicitatii cardiovasculare ale citostaticelor si radioterapiei

Medicatia antitumorala poate produce o serie de efecte toxice precoce sau tardive asupra aparatului cardiovascular, efecte toxice care trebuie depistate cat mai din timp si tratate.

Antraciclinele (doxirubicina) in functie de doza, pot provoca, prin stress oxidativ, aritmii supraventriculare in primul an de tratament si tardiv, dupa 7 ani, insuficienta cardiaca sistolica. Ciclofosfamida, taxanii, imunoterapia, de asemenea, pot produce insuficienta cardiaca sistolica, reversibila prin intreruperea tratamentului si administrarea de IECA. Inhibitorii factorului de crestere al endoteliului, inhibitorii de tirozinkinaza utilizate in metastaze si cancerul de san pot produce insuficienta cardiaca si HTA. Insuficienta cardiaca pot produce si inhibitorii BCR-ABC Kinaza utilizati in tumorile gastrice si leucemia cronica. Radioterapia este un factor de risc in declansarea insuficientei cardiace, bolii cardiace ischemice, valvulopatiilor sau fibrozei miocardice.

La inceputul tratamentului cu antracicicline respectiv imunoterapie, dar si pe perioada acestuia, la intervale de 3 saptamani, se evalueaza functia sistolica si valvele prin ecografie cardiaca, se efectueaza un set de analize de laborator specifice cordului precum dozarea de Troponina, BNP. La tratamentul cu inhibitorii factorului de crestere a endoteliului utilizati in cancerul de san si metastaze, se efectueaza examinare ecografica cardiaca la 6 luni si dozare de troponina si NT-PRO BNP.

Electrocardiograma poate evidentia consecintele toxicitatii citostaticelor sub forma: tahicardiei sinusale, aritmiilor, sindromului QT lung, modificarii ST T de ischemie. Ecografia cardiaca este utila putand evidentia scaderea functiei sistolice (scaderea FEVS cu 10% fata de normal), reducerea GLS (strain longitudinal global) 15% fata de valoarea initiala. De asemenea, si RMN-ul cardiac, ca investigatie suplimentara de certitudine, poate identifica tulburarile de ritm ca tahicardia sinusala, bradicardia sinusala, blocul atrioventricular, fibrilatia atriala, TPSV, TV, FiV.

In Fi atriala si Flutter utilizam antivitamine K la cei cu INR stabil, la ceilalti MGMM (heparina cu greutate moleculara mica) sau NOAC (noile anticoagulante), betablocante, blocanti ai canalelor de calciu nondihidropiridinici (verapamil, diltiazem) sau digitala.

Pacientii cu troponina, hs Troponina , BNP, NT-PRO-BNP crescute, GLS si insuficienta ventriculara stanga la ecografia cardiaca, beneficiaza de tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau blocanti ai receptorului de angiotensina.

In cazul durerilor toracice ischemice produse prin tromboza coronariana la tratamentul cu 5 fluorouracil, cisplatina, imunoterapie, radioterapie, utilizarea moderata a dublei antiagregari plachetare pentru a nu se produce sangerare, de nitrati si blocanti de calciu este recomandata.

Bolile valvulare apar dupa radioterapie (fibroza, calcificarea radacinii aortei, ale cuspelor aortice, la baza sau mijlocul cuspei mitrale, cu respectarea marginii cuspelor si comisurilor). Ideal, pe langa ecografia cardiaca, se recomanda utilizarea CT pentru calcificari si RMN pentru evaluarea afectarii valvulare.

HTA produsa de imunoterapie se trateaza cu IECA, BRA, BCC dihidropiridinici, betablocante (Nebivololul creste semnalul oxidului nitric).

Fenomene Raynaud si AVC ischemic apar la asparaginaza, cisplatina, metotrexat, 5 fluorouracil, radioterapie.

Inhibitorii de tirozinkinaza pot produce HTP (hipertensiune pulmonara) cu instalarea dispneei de efort, care necesita efectuarea imediata a ecografiei cardiace, testul de mers de 6, si determinarea NTproBNP.

Concluzii: Tratamentul citostatic si radioterapia reprezinta una din modalitatile principale de tratament in neoplasme. Totusi acestea pot determina complicatii cardiovasculare in functie de dureata tratamentului sau la dozele prescrise. Aceste complicatii pot fi prevenite sau ameliorate prin urmarirea periodica a pacientului de catre medicul cardiolog, facand apel la examenul clinic, EKG, ecografia cardiaca, sau la investigatiile de inalta performanta (CT, RMN cardiac, etc), analize de laborator specifice. In functie de fiecare caz, se va recomanda aplicarea de masuri de la cele mai simple, precum exercitiul fizic, pana la masuri complexe precum administrarea de IECA, BRA, betablocante la cei cu troponina crescuta sau alte prescriptii medicale.

Pentru mai multe detalii va rugam sa accesati sectiunea Cardiologie din cadrul Hipocrat.