Infectia cu HPV (Precursorul cancerului de col uterin)

ȘTIAȚI CĂ...?

*Inceputul precoce al vietii sexuale, creste riscul infectiei cu HPV?

*Expunerea timpurie la HPV crește riscul de leziuni precanceroase la nivelul colului uterin?

*Folosirea prezervativului nu oferă protecție de 100% împotriva HPV?

*90% din persoanele active sexual, se infectează cu cel puțin o tulpină HPV pe parcursul vieții?

*Acest virus provoacă nu doar cancerul de col uterin ci și cancer anal și orofaringian.

*În România, cancerul de col uterin este a doua cauză de mortalitate prin cancer după cancerul de sân în rândul populației feminine.

*Există un vaccin care previne infecția cu HPV?

1. Ce este HPV-ul?

Human papillomavirus este un virus ADN din familia Papillomaviridae.

Până în prezent au fost identificate peste 100 de tulpini ale virusului HPV, dintre care aproximativ 40 infectează tractul genital.

2. Tipurile de HPV și riscurile asociate:
• Tulpinile cu risc scăzut (precum HPV 6 și 11) provoacă veruci genitale (condiloame acuminate) și leziuni benigne.
• Tulpinile cu risc înalt oncogenic (precum HPV 16, 18, 31, 33, 45, 52, 58) pot induce transformări celulare la nivelul colului uterin, ducând la leziuni intraepiteliale scuamoase de grad înalt (HSIL) și ulterior la cancerul de col uterin.

Tulpinile 16 și 18 sunt cele mai agresive si determină aproximativ 70% din cazurile de cancer de col uterin, în timp ce tulpinile 31, 33, 45, 52 și 58 explică alte 20%.

3. Cum se transmite infectia HPV?

Căi de transmitere:

• Sexual (contact piele-piele, genital-genital, oral-genital ori anal-genital).

• Fomite (obiecte contaminate cu particule virale provenite de la o persoana infectata).

• Transmitere verticala (materno-fetala, cu precadere in timpul travaliului si nasterii vaginale).

• Autoinoculare (persoana infectata isi poate raspandi virusul in alte zone ale corpului prin atingere).
  
  

4. Semne și simptome

Istoricul clinic și manifestarea infecției cu HPV variază în funcție de zona anatomică afectată. Tropismul anumitor genotipuri virale pentru anumite tesuturi determină în mare parte localizarea infecției. Afecțiunile asociate cu HPV includ următoarele:

• Veruci anogenitale: Sunt leziuni papilare, asemănătoare conopidei ce apar de obicei pe suprafețe umede (de exemplu, zona perianală, introi­tul vaginal, vagin, labii și vulvă), dar pot apărea și pe suprafețe uscate (de exemplu, pe tija penisului). De regulă, nu sunt dureroase, dar pot fi asociate cu prurit (mâncărime) sau sângerare.

• Displazii cervicale: Include leziuni intraepiteliale scuamoase de grad scăzut (LSIL) și de grad înalt (HSIL).

• Cancer anal

• Veruci orale

• Papiloame respiratorii

• Veruci cutanate comune (veruca vulgaris) si veruci plane

  
  

5. De la infecție la cancer
Procesul de carcinogeneză indus de HPV este complex și presupune integrarea ADN-ului viral în genomul celulei gazdă, determinând proliferare celulară necontrolată, instabilitate genomică și acumularea de mutații care în timp duc la malignizare.

Evoluția de la infecția persistentă până la cancerul invaziv durează, în medie, 10–15 ani, ceea ce permite diagnosticarea și tratamentul precoce al leziunilor preneoplazice prin programele de screening.

6. Importanța screeningului
Citologia Babeș-Papanicolau impreuna cu detectia si genotiparea HPV sunt instrumente-cheie în depistarea precoce a leziunilor precanceroase.
• Testul Papanicolau (detectează modificările celulare induse de infectia cu HPV la nivelul colului uterin).
• Genotiparea HPV (identifică prezența tulpinilor HPV, chiar înainte de apariția modificărilor celulare).

7. Ghid OMS 2021

• Screeningul citologic cervical trebuie început la vârsta de 21 ani sau la minim 3 ani după debutul vietii sexuale.

• În întervalul 21-30 ani citologia cervicală se efectuează la trei ani.

• După vârsta de 30 ani se poate începe Genotiparea HPV – dacă HPV ul este absent, testarea se repetă la 3-5 ani.

• Screeningul se oprește la vârsta de 65 ani.

8. Vaccinarea anti-HPV – Date științifice

• Vaccinul anti-HPV nu conține material genetic viral, prin urmare, nu poate produce infecția.

• Primul vaccin a fost aprobat și efectuat în 2006 in Statele Unite ale Americii.

• Ultima variantă a vaccinului (Gardasil 9) a fost aprobat FDA (Food and Drug Administration) în 2014 și oferă protecție extinsă împotriva tulpinilor 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58.

• Studiile clinice au demonstrat că vaccinurile anti-HPV au o eficacitate de peste 95%.

• Efectele adverse sunt minore și tranzitorii — cel mai frecvent: durere la locul injectării, roșeață, febră ușoară, oboseală tranzitorie.

• Cel mai bun moment pentru vaccinare este înainte de debutul vieții sexuale.

• Persoanele care sunt deja active sexual pot beneficia de protecție.

• Peste 100 de milioane de persoane au fost deja vaccinate la nivel global.

• În România, vaccinul anti-HPV a fost introdus în 2008.

• În prezent exista la nivel național o Campanie de vaccinare în cadrul căreia vaccinul HPV este oferit gratuit fetelor și băieților între 11–27 ani (neîmpliniți) și compensat 50% femeilor și bărbaților până în 45 ani, prin intermediul Medicilor de familie sau Ambulatoriilor de Specialitate.

9. Un exemplu de succes
Australia, Marea Britanie și Suedia au introdus vaccinarea anti-HPV la scară națională, iar cazurile de cancer de col uterin au scăzut cu peste 80%.

9. Concluzie

1. Cancerul de col uterin este una dintre cele mai prevenibile forme de cancer.

2. Vaccinarea nu înlocuiește controalele ginecologice periodice, dar le completează eficient.

3. Prin combinarea vaccinării cu examenul citologic cervical si cu examenul ginecologic regulat, cancerul de col uterin poate deveni o boală de domeniul trecutului.

4. Vaccinul Anti-HPV este o investiție în viitorul tinerilor – sigur, eficient și susținut de dovezi științifice solide.

Pentru mai multe detalii va rugam sa accesati sectiunea Ginecologie din cadrul Hipocrat.