Spondiloartritele axiale

Definiție:

Termenul de spondiloartrită se referă la un grup de boli incluzând spondilita anchilozantă, artritele asociate psoriazisului sau bolilor inflamatoare intestinale ale căror manifestari clinice și paraclinice se pot suprapune, uneori fiind greu de diagnosticat.

Apariția bolii este influențată de mai mulți factori, printre care se numără predispoziția genetică, dereglările imune și expunerea la factori de mediu. Genetica joacă un rol semnificativ în spondiloartrite, cu aproximativ 90-95% dintre pacienți având markerul genetic HLA B27, în comparație cu o prevalență de aproximativ 8% în populația generală.

Dintre factorii de mediu, disbioza intestinală și leziunile la nivelul barierei mucoasei intestinale au rol important în declanșarea procesului patologic în spondiloartrite.

Stresul mecanic este incriminat în localizarea procesului inflamator la nivelul entezelor (zonele de inserție pe os a tendoanelor, ligamentelor).

Manifestări clinice:

Manifestarea clinică principală este durerea lombară cu caracter inflamator sau durerea fesieră, expresie a afectării entezelor vertebrale sau articulației sacroiliace. Aceasta apare în special la adulții tineri, sub 40 ani, are debut insidios, este persistentă, cu o durată de cel puțin 3 luni, recidivantă. Se ameliorează după exercițiu fizic, nu în repaus fizic, apare în timpul nopții, de regulă trezește pacientul din somn în a doua parte a nopții, însoțindu-se de redoare matinală prelungită ce poate dura până la 3 ore. Mai poate afecta articulațiile centurilor (șold, umeri), articulațiile temporomandibulare, cricoaritenoidiene, sternoclaviculare.

Entezitele sunt responsabile de apariția sensibilității dureroase la nivelul joncțiunii costosternale, proceselor spinoase, crestei iliace, marelui trohanter, tuberculilor tibiali sau la nivelul inserției tendonului Achilian sau fasciei plantare pe calcaneu.

Dactilita (degetul în “cârnăcior) este întalnită mai frecvent în spondiloartritele periferice.

Spondiloartritele axiale pot asocia, de asemenea, multiple manifestări extraarticulare: ocular (episoade de uveită acută anterioară care pot precede sau pot fi prezente în timpul sau după apariția manifestărilor articulare inflamatoare), afectare cardiovasculară (aortită ca urmare a inflamației valvei și rădăcinii aortei poate induce insuficiență aortică, tulburări de conducere), afectare pulmonară (fibroză pulmonară), afectare renală (amiloidoză, glomerulonefrită mezangială cu depunere de Ig A), afectare neurologică (fracturi pe o coloană rigidă, subluxație atlanto-axială, sindrom de coadă de cal), afectare gastrointestinală (boli inflamatoare intestinale), afectare cutanată (psoriazis).

Investigații pentru diagnosticare:

Analize de laborator, investigații imagistice (radiografii, imagistica prin rezonantă magnetică, osteodensitometrie sau testul DXA), colaborare cu alte specialități dacă sunt prezente manifestări extraarticulare.

Tratament:

Evoluția bolii fără tratament este cronică cu deterioare funcțională progresivă.

Terapia vizează calmarea durerii, reducerea inflamației, menținerea mobilității coloanei vertebrale, prevenirea complicațiilor pe termen lung. Tratamentul medicamentos trebuie individualizat în funcție de gradul de activitate al bolii, de tipul afectărilor articulare și extraarticulare și trebuie monitorizat regulat, ținta acestuia fiind remisiunea sau în cazurile în care aceasta nu poate fi atinsă, activitatea scăzută a bolii.

Bibliografie:

1. Uta Kiltz, et al., Textbook on Rheumatic Diseases third edition: Spondyloarthritis; 338-389;

2. Ruxandra Ionescu, et al., Esentialul in Reumatologie editia a 3-a: Spondiloartritele; 223-253;